Dintre toate stilurile de arte marțiale şi mai ales cele de autoapărare, cel mai cunoscut a rămas până astăzi stilul de luptă numit de japonezi Ju Jitsu. Spre deosebire de alte stiluri, începuturile Istoriei Ju-Jitsu-lui nu-i se atestă o dată exactă de apariție, doar într-un manuscris caligrafiat de unul dintre cei mai renumiți maeștri de Ju-Jitsu, Hisamitsu Mimurodo (1911-1985) se menționează că originea acestei arte de apărare fără arme vine de undeva din timpuri străvechi.

Celebra operă de referință Kojiji ne relatează că în anul 23 î.Hr. un luptător pe nume Nomi-No-Sukune practica deja Ju Jitsu. Se pare că începând cu secolul al VII-lea, în Japonia se conturează o disciplină de luptă, cu arme (Ken-Jutsu; Kyu-Jutsu) sau fără.

Ju Jitsu, în traducerea lui ca arta supleței, arta banală, este o complexitate de forme și metode ale luptei fără arme, având la bază forma deplasării, îmbunătățirea elasticității aparatului locomotor, urmărind ca superioritatea în cadrul luptei să nu fie forța brută sau a greutății, ci a inteligenței și a flexibilității. În practică, principiul esențial al Ju-Jitsu-lui este de a-l învinge pe adversar prin toate mijloacele, folosind în același timp minimum de efort.

Istoria Ju-Jitsu-lui în România

Nu se știe cu exactitate apariția artei ju-jitsu în ţara noastră, însă prima dovadă indubitabilă este cursul de Ju Jitsu a Comandantului Sergenților de Oraș din Ploiești – Dem. Gh. Carapancea ce a apărut în anul 1912. Mai apoi, în anul 1928, japonezul Keishigi Ishiguro a predat un curs de Ju-Jitsu şi Judo, nefiind deschis publicului larg, ci numai forţelor din armată şi ordine.

Deşi a rămas în ţară noastră numai 3 luni, el a reuşit să iniţieze câţiva entuziaşti, printre care ofiţerul de poliţie Emilian Teacă şi ofiţerul de jandarmi Dumitru Carapancea.

În 1930, Teacă înfiinţează primul “club” de Ju Jitsu şi Judo, dar acesta are o existenţă efemeră. Datorită faptului că sensei Keishigi Ishiguro şi-a predat cursul fără o planificare riguroasă, materia fiind prezentată dispersat,  Emilian Teacă a sistematizat exerciţiile şi a publicat în 1935 lucrarea intitulată “Arta apărării personale”, având ca subtitlu “Ju-Jitsu”.

Dezvoltarea Ju-Jitsu-lui a fost întreruptă de cel de-al II-lea război mondial, rămânând fără rezultat tentativa de introducere a lui pentru public. Printre cei ce au încercat să revigoreze Ju-Jitsu în ţara noastră se numără şi maeştrii Vasile Goteleţ, Ion Hantău , Ioan Capotă, Mihai Botez, Florian Frazzei, însă datorită nereuşitelor s-au dedicat mai mult propagării Judo-ului.

Trebui sa evidenţiem faptul că Vasile Gotelet a înfiinţat o secţie de Judo (cunoscut fiind faptul că în cadrul antrenamentelor de Judo se transmiteau camuflat şi cunoştinţe de Ju-Jitsu), iar mai târziu, i-a urmat exemplul și gimnastul Mihai Botez.

Împrejurări favorabile s-au creat în anul 1957, când Judo-ul a fost recunoscut de organele de conducere ale sportului la nivel naţional, organizându-se un centru de Judo sub auspiciile Federaţiei Române de Lupte, condus de profesorul Florentin Frazzei, care a întemeiat 2 secţii la liceele “Spiru Haret” si “I.L. Caragiale” din Bucureşti.

În 1958, Şcoala Sportivă de elevi crează catedra de Judo constituindu-se totodată prima secţie de Judo oficială în România. Până în acest moment, istoria Ju-Jitsu-lui se împleteşte foarte strâns cu dezvoltarea Judo-ului în ţara noastră.

O perioadă, în toate secţiile de Judo s-a continuat predarea elementelor de Ju Jitsu, aceste cunoştinte fiind necesare pentru promovarea examenelor de centură neagră din Judo.

Cu toate acestea, evoluţia Ju-Jitsu-lui în România a avut o perioadă de scădere drastică datorită dezinteresului faţă de arta martială originală, dezinteres cauzat de apariţia competiţiilor de Judo ceea ce a dus pană la urmă la predarea în cadrul antrenamentelor numai a elementelor proprii Judo-ului.

Revigorarea Ju-Jitsu-lui a avut loc în anul 1966, când un mare ajutor ni l-au acordat comisia de antrenament şi examinare a Uniunii Internaţionale de Ju-Jitsu, sub conducerea lui Hans Rainer Hoffmann, Comisia de examinare a U.I.J.J ne vizitează ţara şi organizează stagii de pregătire şi examinare în diverse localităţi: Timişoara, Lugoj, Tomeşti (Medias), Sighişoara şi Braşov.

Printre cei examinaţi cu acea ocazie se numără şi Shihan Alois Gurski (1932-1996) (2 dan Ju-Jitsu atunci). Născut în localitatea Lespezi (judetul Iaşi) la 24 martie 1932. A început ca practicant de Judo, dar alegerea sa finală a fost Ju-Jitsu, el fiind unul dintre puţinii promotori din ţara noastră. Dorinţa şi ambiţia lui Shihan Alois Gurski a fost aceea de a dezvolta în România o mişcare de Ju-Jitsu cel puţin de aceeaşi anvergură cu cea de Judo.

Trebuie subliniat că odată cu plecarea din Tomeşti-Mediaş şi stabilirea în Bucureşti a lui Shihan Gurski se deschide în capitală prima secţie de Ju-Jitsu după “momentul ‘66”. Această secţie a avut iniţial sediul în Sala Sportivă de la Uzina “Cinescoape” (actuala Rocin S.A.), după care se va muta în cadrul Liceului Cantemir.

A existat şi o scurtă perioadă în care antrenamentele s-au desfăşurat în sala de sport a Şcolii Generale nr. 56  pentru ca în final să se stabilească în cadrul Şcolii Generale nr. 25 din strada Silvia nr. 54.

Se ştie şi se recunoaşte faptul că singurul nucleu de Ju-Jitsu din România şi-a desfăşurat activitatea în cadrul acestei scoli, cunoscută sub numele de “Silvia”.

În tot acest timp, antrenamentele au fost conduse de către Shihan Alois Gurski unde şi-au început activitatea majoritatea antrenorilor din cadrul mişcării actuale, cum ar fi: Cătălin Georgescu, Ilie Ghepeş, Neculai Agavriloaie, Dan Alexandrescu, Vasile Coroi, Robert Manole, Nistor Gheorghe, Iorga Gabriel, Cojocaru Gheorghe, etc. Actualmente unii dintre ei retraşi.

În anul 1978, în urma unei hotărâri a conducerii din vremea respectivă a C.N.E.F.S., artele marţiale au fost restricţionate. Din acest moment, practicarea Ju-Jitsu-lui a fost continuată sub paravanul lecţiilor de Judo, şi aici trebuie să mulţumim domnului profesor Anton Muraru (fost secretar al F.R.J.), care a sprijinit mişcarea de Ju Jitsu prin convocarea antrenorilor de Ju-Jitsu la cursuri de perfecţionare a antrenorilor de Judo, conduse de diverşi maeştri japonezi şi europeni.

Odată cu venirea revoluţiei, legea ce interzicea practicarea artelor marţiale a fost abrogată prin ordinul nr. 62 din 16 ianuarie 1990, semnat de ministrul sportului de atunci, Mircea Angelescu. La 20 martie 1990 se înfiinţează F.R.A.M., din care făcea parte şi Ju-Jitsu, prin Comisia Naţională de stil. Mai târziu în data de 22 iunie 1990 a urmat Liga Română de Ju-Jitsu, al cărui prim Consiliu de Conducere a avut în componenţă pe următorii:

• preşedinte: Gurski Alois;
• vicepreşedinte: Nistor Gheorghe;
• secretar: Lipan Gheorghe;
• responsabilul Comisiei de Disciplina: Manole Robert;
• responsabil financiar: Daju Gheorghe;
• juristconsult: Petrescu Laurenţiu;
• economist: Burcă Vasile.

La sfârşitul anului 1994, în perioada 21-23 octombrie, la Cluj Napoca, a avut loc primul Campionat Naţional de Ju Jitsu, iniţiator fiind domnul antrenor Ioan Bălăceanu. Sensei Ioan Bălăceanu coordonator, preşedinte al clubului White Tiger şi împreună cu Fundaţia Vatra Românească au asigurat organizarea pe plan local al acestui prim Campionat Naţional.

În vara anului 1996 s-a reluat obiceiul stagiilor internaţionale, primul maestru străin care a vizitat ţara noastră a fost shihan Ken Culshaw 8 dan (Marea Britanie). Din acest moment, contactele cu experţi din străinătate sau înmulţit, susţinand stagii maeştrii precum shihan Shizuya Sato 9 dan, shihan Kurt Schoffmann 7 dan, sensei Szepvolgyi Geza 5 dan, shihan G. S. Bertoletti 8 dan.

După moartea lui Shihan Alois Gurski, (7 dan), toţi dişcipolii au încercat să ducă mai departe visul şi dorinţa maestrului. Odată cu trecerea în mileniul III departamentul de Ju-Jitsu din România s-a afiliat la organizaţia JJIF. (Federaţia Internaţională de Ju Jitsu), singura organizaţie recunoscută de SportAccord (AGFIS) şi World Games.

Din anul 2000, stilul Ju-Jitsu este afiliat la acest organism, şi din anul 2001 încep şi participările României la competiţiile internaţionale de stil. Până în prezent, sportivii Români reuşind să obţină diverse distincţii la majoritatea concursurilor la care au participat.

Primul sportiv medaliat la campionatele mondiale și europene de Ju Jitsu (între anii 2003 – 2008), după afilierea la JJIF a fost Neaga Mihai legitimat al clubul Shin Daito București.