KyokushinKai este un stil de karate fondat de Masutatsu Oyama, născut în 1923, în Kinje, sud-vestul Coreei, sub numele de Hyung Yee Choi.

Masutatsu Oyama a început să studieze karate-ul, stilul Shotokan și ulterior karate Gojukai, iar în 1964, a dat numele propriului stil de karate KyokushinKai.

KyokushinKai se traduce din japoneză “calea adevărului suprem”. Kyokushin își are rădăcinile într-o filosofie care implică auto-îmbunătățire, disciplină și un antrenament dur (bine pus la punct, aspru, ferm).

Kyokushinul a influențat multe dintre școlile de karate cu tehnici de full contact, punând accent pe o combatere realistă, rezistență fizică, un întreg curriculum de pregătiri de formare. Sistemul de competiție Knockdown Karate, pionierat de kyokushin, este adoptat de mai multe organizații și diferite stiluri de karate. Alte organizații de arte marțiale s-au inspirat din Kyokushin de-a lungul anilor, adăugând unele completări, cum ar fi tehnicile de grappling, dar urmând în continuare aceeași filosofie a metodelor de formare realistă și practică. În prezent Kyokushin kaikan este cunoscut ca cel mai puternic stil de karate.

Tehnici și formare profesională

Inițierea în Kyokushin constă în trei elemente principale: tehnică, disciplină/formă, sparring. Acestea sunt denumite uneori cele trei “K’s”, după cuvintele japoneze : kihon (tehnică), kata (formă), și Kumite (sparring).

  • Tehnica (kihon)

Sistemul Kyokushin se bazează pe stilul de Karate tradițional cum ar fi Shotokan și Goju-Ryu, dar include multe elemente de sporturi de luptă cum ar fi Box, Muay Thai și Kickboxing în Kumite. Spre deosebire de unele forme de karate, Kyokushin pune un mare accent pe contactul complet în luptă, astfel că nu se folosesc mânuși sau alte forme de protecție. În competiții sunt interzise loviturile de braț la cap, fiind permise doar cele de picior.

  • Kata

Kata este un fel de ritual de auto-formare în care modele de mișcari memorate sunt efectuate cu scopul de a practica o manevră de luptă.

  • Sparring (kumite)

Sparring, numit de asemenea Kumite, este folosit pentru antrenarea diverselor tehnici într-o situație de luptă. În antrenament intenția practicantului nu este să-și rănească adversarul, cât executarea cu succes a loviturilor.

Gradarea în Kyokushin

Centurile colorate își au originea în Judo, la fel ca și pregătirea “gi”, sau mai corect în limba japoneza “Dogi”. În Kyokushin, ordinea centurilor variază în funcție de fiecare grupare, dar în acord cu Honbu lui Oyama, gradele kyu și culorile centurilor sunt după cum urmează:

  • Alb (începător)
  • Alb cu o dungă de culoare portocalie: 10 kyu
  • Portocaliu cu o dungă de culoare albastru deschis: 9 kyu
  • Albastru deschis: 8 kyu
  • Albastru deschis cu o dunga galbena: 7 kyu
  • Galben: 6 kyu
  • Galben cu o dungă verde: 5 kyu
  • Verde: 4 kyu
  • Verde cu o dungă maro: 3 kyu
  • Maro: 2 kyu
  • Maro cu o dungă aurie: 1 kyu
  • Negru: 1 Dan

Fiecare centură, cere un număr diferit de lupte (sparring) necesare pentru un rang de calificare, începând de la centura alba. Ceea ce definește centura neagră în Kyokushin este reprezentat prin putere, spirit și curajul de kumite.

Kyokushinkai - Cluburi arte martialeKyokushin în România

În 1972, băimăreanu Ioan Pop, și-a manifestat interesul de a practica stilul Kyokushin al maestrului Masutatsu Oyama, care prin maestrul olandez Loek Hollander îi trimite acestuia cartea de căpătâi a fondatorului Kyokushin, “What is Karate”.

În 1983, cinci karateka în frunte cu Pavel Florescu participă pe cont propriu la prima ediţie a Cupei internaţionale de Kyokushin Ibusz Oyama din Ungaria. Prezent la competiţie, Masutatsu Oyama îi acordă onorific lui Pavel Florescu gradul de centură neagră 1 dan.

Florentin Marinescu organizează în 1984 un stagiu de karate la Bucureşti condus de shihan Howard Collins si sensei Adami Istvan. Între participanţii se numără Alexandru Chirilă, Ioan Pop, Pavel Florescu, Marius Gliga, cei care în anii care vor urma au avut un cuvânt foarte important de spus în dezvoltarea Kyokushin.

Alexandru Chirilă împreună cu Florentin Marinescu asistă la prima ediţie a Cupei Mondiale Ibusz Oyama din Ungaria, îl cunoaşte pe maestrul maghiar Furko Kalman, care va contribui cel mai mult la dezvoltarea Kyokushinului românesc.

Începând cu 1990 se înființează Organizaţia Română de Karate Kyokushin cu sediul la Oradea şi are loc primul examen de centură neagră (examinator shihan Furko Kalman şi elevii lui, Karmazin Gyorgy, Brezavai Sandor şi Peko Gabor) pentru primii cinci practicanţi care au parcurs toate etapele pregătirii Kyokushin:

  • Ioan Pop (Baia Mare),
  • Dorel Bulearcă (Bucureşti),
  • Marius Gliga (Oradea),
  • Dumitru Ceară(Braşov)
  • Ioan Rosu (Bucureşti).

Organizaţia Română de Karate Kyokushin se transformă în Federaţia Română de Karate Kyokushin în anul 2002.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.